ANATOLIE DONCIU: PROCEDURA DE NUMIRE A MEMBRILOR CNI PRIN PARTAJARE POLITICĂ NU ESTE CORECTĂ

21 Mai 2016 09:00,
http://tribuna.md/2016/05/21/interviu-video-anatolie-donciu-procedura-de-numire-a-membrilor-cni-prin-partajare-politica-nu-este-corecta/

În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Anatolie Donciu, Preşedinte al Comisiei Naţionale de Integritate (CNI), a vorbit despre ideea comasării CNI cu CNA, ce nu merge prea bine în activitatea instituţiei, în cîte procese de judecată este implicată CNI în prezent, de ce declaraţiile de avere întîrzie să apară pe pagina oficială a instituţiei, dar şi ce își propune CNI pentru perioada imediat următoare.
T.: Dle Donciu, în ultimul timp tot mai des este enunţată ideea comasării CNI cu CNA. Pe cît de oportună Vi se pare această reformă?
A.D.: Într-adevăr, în ultima perioadă se vehiculează tot mai des acest aspect, în diferite instituţii şi la diferite nivele. Standardele internaţionale vorbesc despre faptul că, aspectul dezbaterii sau reprimării corupţiei are două elemente: prevenirea şi combaterea. Astfel, în primul rînd, vorbind de aceste standarde anticorupţionale, eu consider că, prevenirea trebuie să fie separată de combatere. Doi – la moment, în lume sînt peste 185 ţări care au astfel de instituţii pe dimensiunea de prevenire a corupţiei. Adică, un sistem de integritate care se referă la instituirea anumitor organe specializate în domeniul prevenirii, prin aceste pîrghii: verificarea averilor şi proprietăţilor, incompatibilităţilor, conflictelor de interes, regim juridic al cadourilor. Trei – deja activăm 3,5 ani, respectiv, trebuie să conştientizăm şi să constatăm faptul că noi, pe parcursul acestor ani, deja avem o oarecare experienţă în domeniu.
Ţinînd cont de aceste trei aspecte, adică argumente pe care le-am invocat eu, şi nu doar eu, ţinînd cont de eficienţa pe viitor a unei instituţii puternice de verificare a averilor, proprietăţilor, intereselor etc., ţinînd cont de opiniile şi experienţa altor state în domeniul respectiv, consider inadmisibilă această comasare. Deşi, de ce nu?! Important este să fie eficienţa acestei instituţii pe prim plan şi nu ambiţiile personale ale cuiva. Eu, în general, nu am o preferinţă personală dură asupra acestui segment, dar, dacă se consideră că pe viitor va fi o instituţie puternică la capitolul respectiv, cred că poate fi posibil.
T.: Vi s-a solicitat opinia pe marginea acestui subiect (comasarea CNA cu CNI)?
A.D.: Da, la nivel oficial cred că nu a fost o astfel de solicitare, însă, în discuţiile cu reprezentanţii Băncii Mondiale, reprezentanţii misiunilor diplomatice, inclusiv reprezentanţii Ambasadei Suediei, României, SUA, dar şi ai altor instituţii, am discutat de mai multe ori aspectul respectiv. Fiecare din noi s-a dat cu părerea, ne-am referit şi am făcut anumite aprecieri pe marginea acestui subiect – dezvoltarea instituţională de mai departe a organului care urmează să se ocupe de aceste verificări, de aceste aspecte anticorupţionale.

T.: Dacă, teoretic, s-ar ajunge la această comasare, ce efecte de ordin practic ar urma, atît pozitive, cît şi negative?
A.D.: Cred că în cazul respectiv ar fi necesar să urmărim şi să obţinem doar efecte pozitive. Fiindcă întotdeauna se presupune o perspectivă de îmbunătăţire a unor situaţii, aspecte, mecanisme anticorupţionale, în special pe dimensiunea de prevenire. Nu sînt atît de sceptic faţă de comasarea respectivă, dar trebuie să fie foarte clar argumentată şi poziţionată bine în legislaţie. Ce ne dă bine comasarea aceasta? Cine la cine se alipeşte? Care este rezultatul acestei comasării?
Pe dimensiunea de profesionalism, eu cred că, în situaţia în care CNA rămîne responsabil de prevenire şi combatere, ar trebuie să fie încadrat în instituţia care se va ocupa de verificarea averilor şi proprietăţilor. Cred că ar fi o chestie bună, pentru că trebuie să constatăm faptul că noi avem o anumită experienţă în domeniul respectiv. Situaţia este foarte importantă şi din punctul de vedere al pregătirii, selectării specialiştilor, fiindcă asta este una din condiţiile importante pentru o luptă eficientă împotriva corupţiei. Ce ţine de aspectul logistic, el poate fi recuperat mai repede decît să pregăteşti un specialist.
Dacă e să vorbim ce ar fi bine şi ce ar fi rău, trebuie să luăm o foaie, să o împărţim în două şi să vedem avantajele şi dezavantajele. Nu contează cine la cine, contează ca, în cazul în care se comasează, să fie creată o instituţie puternică pentru asigurarea acestor procese anticorupţionale de prevenire.
T.: La modul practic, ce nu merge bine în activitatea CNI?
A.D.: Nu cu o doză anume de critică sau autocritică, dar aş dori să constat anumite fapte, să punctez anumite situaţii care într-adevăr au influenţat asupra eficienţei activităţii acestei Comisii şi continue să influenţeze. Fără a mă victimiza într-un fel şi fără să arunc pietre în curtea altcuiva, vorbim doar de constatarea anumitor situaţii.
În primul rînd, cadrul legislativ. Au trecut 3,5 ani de cînd activează Comisia, iar în aceşti ani noi nu am avut nici o sentinţă de condamnare în baza art. 352 (1) Cod Penal. Doar acum, anul acesta, avem două sentinţe definitive: una la Soroca şi alta la Bălţi. Însă şi aici, într-o situaţie o persoană pînă la urmă a fost doar amendată, iar în alt caz, persoana a fost recunoscută culpabilă şi s-a clasat procesul penal din motiv că a expirat termenul de prescripţie. În viziunea noastră şi a specialiştilor în domeniul penal, redacţia articolului respectiv nu oferă posibilitatea de a fi aplicat corect. În acest context, noi am propus o altă redacţie a acestui articol, iar în cazul în care s-ar fi schimbat această situaţie, am fi avut mult mai multe sentinţe de condamnare. Acest aspect a obstrucţionat vădit eficienţa activităţii CNI.
În al doilea rînd, e vorba de articolul 313 (2) Cod Contravenţional, care sancţionează conflictele de interese. În aceste condiţii, legea prevede că un conflict de interese poate fi sancţionat în baza acestei norme de drept, nu mai tîrziu decît 3 luni din momentul comiterii acestei contravenţii. Noi constatăm conflicte de interese din 2014, din 2015, în dependenţă cum sîntem sesizaţi şi, pînă la momentul cînd noi constatăm acest conflict, expiră 3 luni de zile, persoana rămîne nesancţionată. Am propus ca şi variantă de soluţionare ca termenul de prescripţie de 3 luni să curgă din momentul constatării conflictului, nu din momentul nedeclarării.
Un alt aspect ţine de incompatibilităţile în situaţia în care persoana deţine două funcţii şi una din ele nu este remunerabilă. Este vorba de interpretarea Legii, care a provocat situaţii în care Comisia pe aceiaşi faptă a adoptat diferite decizii.
Un alt aspect ţine de organigrama instituţii noastre, deoarece, potrivit legii, deciziile se adoptă cu votul majoritar a cel puţin 3 membri din 5. În anumite situaţii, se adoptă decizia prin vot, dar nu tot timpul aceasta e bazată pe rezultatele controlului.
Un alt element ţine de membrii Comisiei. Noi suntem numiţi în baza unui algoritm politic, care e stabilit prin Lege, însă nu prea bine funcţionează. Legea spune că se deleagă cîte o persoană din partea partidelor politice care-s la guvernare, o persoană de la opoziţie şi una de la societatea civilă. Noi acum sîntem 5, pentru că la momentul respectiv erau 3 partide la guvernare, iar acum calificativele s-au schimbat, dar noi rămînem cu doar o persoană de la opoziţie. Situaţiile de genul acesta obstrucţionează activitatea normală şi obiectivă a CNI.
Acestea sînt cîteva aspecte care fac un pic nu prea eficientă activitatea CNI, dar, dincolo de toate, consider că instituţia şi-a atins scopul în aceşti ani: cei vizaţi au conştientizat că sînt obligaţi să declare veniturile, am stabilit necesitatea reformării, revizuirii şi modificării, completării cadrului legislativ.

T.: În ultimul an, am observat că mai mulți politicieni au fost sub lupa CNI, însă în final nu au fost pedepsiți. De ce se întîmplă acest lucru?
A.D.: Această situaţie se referă nu doar la politicieni, dar şi la judecători, procurori… În cazul respectiv, nu putem vorbi de o anumită categorie de persoane cu un statut deosebit în societate, care nimeresc în vizorul nostru. Însă, din toţi acei care sînt obligaţi să depună declaraţii, noi identificăm anumite zone de risc, pe cei care sînt supuşi riscului corupţiei mai avansat (de cele mai multe ori: deputaţi, miniştri, judecători, procurori). În cazul dat, noi formăm o listă de persoane, pe care, în mod obligatoriu, îi verificăm. Nici o ţară din cele 185 nu verifică toate declaraţiile, ci doar selectiv. Dacă noi am depistat că unii demnitari au încălcat legea, expediem materialele la Procuratură. Acolo se examinează actul de constatare, eliberat de noi, şi se decide iniţierea sau refuzul pornirii urmăririi penale. Noi nu avem pîrghii de sancţionare.
T.: În cîte procese de judecată este implicată CNI în prezent? Cîte decizii definitive au fost adoptate în judecată în urma transmiterii actelor adoptate de Comisie? Ce sumă a fost percepută în contul statului în urma sentințelor?
A.D.: Vreau să vă zic din start că majoritatea covîrşitoare a actelor de constatare adoptate de Comisie au fost contestate în instanţa de judecată – circa 80%. Noi adoptăm trei tipuri de acte: act de constatare a încălcărilor regimului juridic al veniturilor şi proprietăţilor; act de constatare a regimului juridic al conflictelor de interese; act de constatare a regimului juridic al incompatibilităţilor. Din păcate, noi nu avem o subdiviziune juridică şi e foarte dificil să ţinem piept la avalanşa acestor dosare în instanţă, plus că mai avem şi procese verbale. În 3 ani, am avut peste 90 dosare în instanţa de judecată, fără cele contravenţionale, iar la moment, avem 54 de dosare în instanţă cu un singur jurist. Totodată, avem 33 decizii definitive şi irevocabile. În general, în ceea ce ţine de prezenţa CNI în judecată, avem 70 de cazuri de cîştig de cauză şi 30 pierderi.
Mai avem şi aspectul ce ţine de examinarea proceselor verbale contravenţionale pentru nedepunerea declaraţiilor în termenul stabilit de lege şi, în cazul respectiv, perfectăm procese verbale, le expediem în instanţă, participăm la examinarea lor. Pentru anul acesta avem circa 300 persoane care nu au depus declaraţiile şi am început perfectarea de procese verbale contravenţionale ca să le înaintăm instanţei de judecată.
În cazul acesta, pe parcursul acestor 3 ani, avem încasaţi circa 350 mii lei, dar nu sîntem o instituţie de formare a bugetului.
T.: Din cîte știm, chiar dacă sîntem deja în 2016, CNI încă nu a reușit să facă publice toate declarațiile pentru 2014. De ce totuși ne confruntăm cu această problemă?
A.D.: În RM există circa 50 mii persoane subiecţi ai declarării. Pînă la moment, pentru anul 2015, noi am colectat 94 mii de declaraţii, adică 47 mii de persoane le-au depus, fiindcă declaraţiile sînt de două timpuri: cu privire la venituri şi proprietăţi şi cele de interese personale. Acum, una din legi ne obligă pe noi să publicăm pe site declaraţii, dar cu condiţia ca să haşurăm datele cu caracter personal. Noi avem 26 persoane în CNI, dintre care 21 sînt din aparatul tehnic şi 5 membri ai Comisiei. Apoi, dintre cei 21 unul e contabil, altul – de la resurse umane etc. şi de fapt rămîn undeva 12 persoane care verifică declaraţiile. Vă daţi seama că fizic e imposibil, plus încă şi haşurarea datelor! De aceea, noi anunţăm o licitaţie şi se identifică un operator care procesează aceste declaraţii.
Termenul limită de depunere a declaraţiilor anuale este 20 aprilie. Noi nu putem iniţia licitaţia, fiindcă nu ştim cîte declaraţii vor veni anual. Plus, procedurile de achiziţii publice sînt destul de sofisticate, se tărăgănează şi avem situaţia că declaraţiile se publică în septembrie-octombrie. Noi nu putem începe verificarea declaraţiilor, dacă nu sînt procesate. Anul trecut, pentru procesarea declaraţiilor, am achitat în jur la 800 mii lei, anul acesta – încă nu ştim.
Aş vrea să menţionez că, începînd cu 2014, sub egida Băncii Mondiale şi Centrului de guvernare electronică, am început să elaborăm un sistem de procesare şi păstrare a declaraţiilor. El este deja finalizat, însă noi nu avem încă baza legală şi aşteptăm adoptarea pachetului de legi în a doua lectură. Oricum, nu vom depune onl-ine declaraţii deodată, dar am propus să fie o perioadă de tranziţie, adică la început să fie acceptată o declarare mixtă – şi pe suport de hîrtie, şi electronic. De exemplu, din 2018, să fie doar electronic. Noi avem elaborat mecanismul, aşteptăm legea şi cred că, de la 1 ianuarie 2017, va fi implementată.
T.: Care ar fi, în opinia Dvs., cele mai importante trei decizii ale CNI pînă în prezent?
A.D.: Noi am avut diferite decizii şi toate persoanele care nimeresc în vizorul Comisiei sînt foarte importante. Însă, din cele mai răsunătoare, aş menţiona decizia în privinţa unor participanţi de la vînătoarea din „Pădurea Domnească”. Atunci, CNI a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese.
După care am avut şi unele decizii în privinţa unor deputaţi din legislatura precedentă. Au fost deputaţi cu o situaţie de incompatibilitate, atunci cînd deţineau două funcţii. Recent, CNI a decis o situaţie de incompatibilitate în privinţa deputatului Golovin, care este numit şi în altă funcţie, cu suspendare.
Decizii de acest fel mai pot fi invocate, însă scopul este de a preveni aspectele de corupţie prin verificarea averilor şi proprietăţilor, conflictelor de interese şi incompatibilităţilor.
Apropo, vorbind despre pachetul de legi amintit, unul din elementele noi este propunerea de confiscarea a averilor nejustificate.

T.: În ce măsură influențează politicul activitatea CNI?
A.D.: Dacă e să fiu sincer, eu niciodată nu am avut vre-un apel telefonic ca să iau o decizie într-un fel sau altfel. Nici nu putea să fie! Deciziile se adoptă de un organ colegial, format din 5 persoane. Eu consider că, totuşi, procedura de selectare şi de numire a membrilor Comisiei prin partajare politică nu este corectă. Conducerea trebuie să fie selectată prin concurs şi numită de către Preşedintele ţării. La fel, cred că deciziile pe marginea încălcărilor sau nedeclarării averilor trebuie să fie adoptate unipersonal, şi nu colegial.
T.: Ce își propune CNI pentru perioada imediat următoare?
A.D.: Dacă vorbim perioada imediat următoare, atunci sînt în aşteptarea adoptării pachetului de legi privind reorganizarea acestei instituţii. Sînt ferm convins că, odată cu reformarea şi relansarea acestei instituţii, vor fi şi altfel de rezultate, pe măsura aşteptărilor societăţii. La fel trebuie de asigurat această instituţie cu anumite condiţii şi garanţii sociale, mă refer la salarii.
Imediat după numirea mea în funcţie, am fost telefonat de la Parlament şi mi-au zis ca sîntem instituţia cu cel mai jos nivel de salarizare din toate instituţiile publice de acest nivel şi, în mod prioritar, să înaintăm propuneri pentru a aduce salariul la nivelul cuvenit. Am expediat, însă nu au fost examinate nici pînă acum.
În genere, eu nu ştiu dacă mă regăsesc sau dacă voi pretinde mai departe să ocup o funcţie în noua instituţie. Nu cred, dar timpul va arăta. Cel puţin, nu pretind foarte dur la aceasta.
Cineva la început zicea că am început elaborarea acestor legi de reorganizare pentru că vreau să-mi fac o instituţie pentru mine. Nu este adevărat şi nu ştiu dacă mă voi regăsi sau voi încerca să concurez la funcţia respectivă. Situaţia e de aşa natură că acum trebuie să-ţi revizuieşti priorităţile.
T.: Vă mulţumim!
Notă: Versiunea deplină o găsiţi în varianta video a interviului.
Andriana Cheptine
Foto&video: Andrei Boguş